Atractii turistice in Cluj Napoca
Obiectiv Turistic Urban
Piata Unirii este practic piata central a orasului , astazi populata cu multe cafenele si restaurante . Este un loc placaut atat pentru cafeaua de dimineata, cat si pentru cina de seara .
A constituit miezul oraşului medieval Cluj, grupat în jurul bisericii parohiale Sfântul Mihail. Piaţa este una dintre cele mai mari ca dimensiune (cca. 220m pe 160m) din vechile pieţe aflate în centrul şi sud-estul Europei. Istoric, este cea de-a doua piaţă a Clujului, după Piaţa Mică (actuala Piaţă a Muzeului), în Evul Mediu fiind denumită Piaţa Mare. După anul 1918 piaţa a fost numită Piaţa Unirii, nume pe care îl poartă şi acum. În mijlocul pieţei se află biserica Sfântul Mihail şi statuia lui Matia Corvin. Laturile pieţei sunt delimitate de clădiri impunătoare astfel pe latura estică se află palatul Bánffy, care adăposteşte acum Muzeul de Artă, dar şi cele 2 clădiri ale Statusului romano-catolic, construite în oglindă. Pe latura sudică merită remarcată faţada neorenascentisă a fostei primării şi cea cu caracter secession a Băncii Naţionale. La colţul sud-vestic se află clădirea Hotelului Continental, ridicată la 1894 .
41 personas locales recomiendan
Unirii Square
Piața UniriiPiata Unirii este practic piata central a orasului , astazi populata cu multe cafenele si restaurante . Este un loc placaut atat pentru cafeaua de dimineata, cat si pentru cina de seara .
A constituit miezul oraşului medieval Cluj, grupat în jurul bisericii parohiale Sfântul Mihail. Piaţa este una dintre cele mai mari ca dimensiune (cca. 220m pe 160m) din vechile pieţe aflate în centrul şi sud-estul Europei. Istoric, este cea de-a doua piaţă a Clujului, după Piaţa Mică (actuala Piaţă a Muzeului), în Evul Mediu fiind denumită Piaţa Mare. După anul 1918 piaţa a fost numită Piaţa Unirii, nume pe care îl poartă şi acum. În mijlocul pieţei se află biserica Sfântul Mihail şi statuia lui Matia Corvin. Laturile pieţei sunt delimitate de clădiri impunătoare astfel pe latura estică se află palatul Bánffy, care adăposteşte acum Muzeul de Artă, dar şi cele 2 clădiri ale Statusului romano-catolic, construite în oglindă. Pe latura sudică merită remarcată faţada neorenascentisă a fostei primării şi cea cu caracter secession a Băncii Naţionale. La colţul sud-vestic se află clădirea Hotelului Continental, ridicată la 1894 .
Piata Muzeului este in imediat apropiere a pietei Unirii . Este o zona pietonala cu foarte multe restaurante si cafenele pentru toate gusturile .
Denumirea pieţei a fost dată de unul dintre cele mai importante muzee ale oraşului, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, aflat în colţul vestic al acesteia Piaţa a fost transformată în zonă pietonală, pe timpul verii fiind amplasate aici o serie de terase. Latura răsăriteană a pieţei este delimitată de biserica franciscană, alături de clădirea mănăstirii, dispusă la nord, în continuarea acesteia. În centrul zonei pietonale din Piaţa Muzeului se înalţă obeliscul Carolina. Piaţa Cetăţii Vechi a purtat în timp mai multe denumiri: era cunoscută ca Piaţa Mică în Evul Mediu, iar mai apoi ca Piaţa Carolina.
17 personas locales recomiendan
Piața Muzeului
Piața MuzeuluiPiata Muzeului este in imediat apropiere a pietei Unirii . Este o zona pietonala cu foarte multe restaurante si cafenele pentru toate gusturile .
Denumirea pieţei a fost dată de unul dintre cele mai importante muzee ale oraşului, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, aflat în colţul vestic al acesteia Piaţa a fost transformată în zonă pietonală, pe timpul verii fiind amplasate aici o serie de terase. Latura răsăriteană a pieţei este delimitată de biserica franciscană, alături de clădirea mănăstirii, dispusă la nord, în continuarea acesteia. În centrul zonei pietonale din Piaţa Muzeului se înalţă obeliscul Carolina. Piaţa Cetăţii Vechi a purtat în timp mai multe denumiri: era cunoscută ca Piaţa Mică în Evul Mediu, iar mai apoi ca Piaţa Carolina.
Istoria parcului începe în anul 1827, când Asociaţia de Binefacere a Femeilor a închiriat terenul cu scopul de a înfiinţa un loc de recreaţie. Parcul a fost deschis publicului la începutul anilor ‘30 ai secolului al XIX-lea, având iniţial numele de Parcul Poporului.
Ulterior, au fost amenajate aleile şi lacul şi a fost construit pavilionul fanfarei. Tot în parc a fost inaugurat Teatrul de Vară, cu o secţie de cinematografie, astăzi fiind sediul Teatrului Maghiar de Stat. În anul 1897 a fost construită clădirea care adăpostea Cazinoul din Cluj. În perioada interbelică aici a funcţionat Şcoala de Arte Frumoase, care prin activitatea sa prestigioasă a completat destinul cultural al oraşului. În anul 2012 s-a finalizat reabilitarea parcului, prin refacerea aleilor şi a iluminatului, modernizarea vechiului cazinou şi transformarea acestuia într-un Centru de Cultură Urbană.
Cu o vechime de peste 180 de ani, Parcul Central situat pe malul Someşului Mic este unul dintre principalele locuri de recreere din Cluj-Napoca.
* in acest parc are loc festivalul de muzica Untold care a avut loc in weekend-ul 03.08-07.08 si este posibil ca in anumite zone gazonul sa fie deteriorat .
130 personas locales recomiendan
Central Park Simion Barnukiu
Istoria parcului începe în anul 1827, când Asociaţia de Binefacere a Femeilor a închiriat terenul cu scopul de a înfiinţa un loc de recreaţie. Parcul a fost deschis publicului la începutul anilor ‘30 ai secolului al XIX-lea, având iniţial numele de Parcul Poporului.
Ulterior, au fost amenajate aleile şi lacul şi a fost construit pavilionul fanfarei. Tot în parc a fost inaugurat Teatrul de Vară, cu o secţie de cinematografie, astăzi fiind sediul Teatrului Maghiar de Stat. În anul 1897 a fost construită clădirea care adăpostea Cazinoul din Cluj. În perioada interbelică aici a funcţionat Şcoala de Arte Frumoase, care prin activitatea sa prestigioasă a completat destinul cultural al oraşului. În anul 2012 s-a finalizat reabilitarea parcului, prin refacerea aleilor şi a iluminatului, modernizarea vechiului cazinou şi transformarea acestuia într-un Centru de Cultură Urbană.
Cu o vechime de peste 180 de ani, Parcul Central situat pe malul Someşului Mic este unul dintre principalele locuri de recreere din Cluj-Napoca.
* in acest parc are loc festivalul de muzica Untold care a avut loc in weekend-ul 03.08-07.08 si este posibil ca in anumite zone gazonul sa fie deteriorat .
Parcul Cetăţuia este situat în nordul centrului istoric, pe un deal la o altitudine de 405 m, şi are aspectul unui platou pe care a fost construită, în secolul al XVIII-lea de către habsburgi, prima fortificaţie de tip Vaubahn din Transilvania. Din fortificaţia care a dat numele dealului se mai păstrează astăzi doar o parte din ziduri, câteva clădiri şi două porţi. Locaţia a căpătat întrebuinţarea de parc în anul 1900, la doi ani după moartea împărătesei Elisabeta (Sissi) – soţia împăratului austro-ungar Franz Joseph – când locuitorii au numit promenada de pe creasta de sud a Dealului Cetăţii cu numele suveranei, amplasând aici şi statuia ei.
Parcul Cetăţuia reprezintă, totodată, şi un important punct turistic, mai uşor accesibil de pe promenada din sud-est unde este amplasată Crucea de pe Cetăţuie, care aminteşte de martirii Revoluţiei de la 1848, şi care oferă vizitatorilor o superbă panoramă asupra urbe.
În 1687 a fost semnat Tratatul de la Blaj, document prin care Imperiul Habsburgic impunea unui număr de 12 orașe din Transilvania să ofere adăpost trupelor sale pe durata iernii. Momentul a reprezentat începutul incursiunii austriece în Transilvania. În ce privește Clujul, fortificațiile medievale ale orașului au fost considerate învechite, cu posibilități de cazare necorespunzătoare pentru soldații imperiului. În consecință, s-a decis construirea unei cetăți noi, pe Dealul Cetățuia, locație strategică datorită vederii panoramice pe care o oferea asupra centrului vechi al orașului. Construcția cetății a început în anul 1715 și a fost finalizată peste aproximativ 20 de ani.
Una dintre principalele căi de acces în Cetate era Poarta Vieneză (Wiener Tor), ridicată în 1734, găzduia încăperi destinate soldaților ofițeri la etaj. În același timp, Poarta Vieneză asigura accesul pentru vehicule pe un drum ce înconjura dealul spre nord.
În interiorul incintei, în fața porții principale, cea a Vienei, se ridicau două clădiri de dimensiuni mai considerabile: clădirea comandamentului fortificației și o cazarmă. Intrarea în cetate dinspre centru se face prin Poarta Apei (Wasser Thor), situată pe latura estică. Alte trei edificii, de dimensiuni mai reduse, se aflau în zona porții Apei: la nord de aceasta, pulberăria, iar in fața intrării, brutăria cu un plan specific în forma de V și magazia de alimente.
Pe planul Cetățuii, păstrată în Kriegsarchiv Viena, și datată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, apare sub denumirea de Poarta Principală (Haubt Thor), accesul prin aceasta poartă fiind asigurată de podul principal (haubt Brucke), un pod cu o structură din lemn. Pe acest plan apare planul parterului clădirii, a cărei planimetrie corespunde în totalitate cu cea din prezent.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, cetatea își pierde importanța sa militară, și în consecință în anul 1782, printr-un decret, regele a ordonat vinderea acesteia, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat
Astăzi a mai rămas doar o parte din vechea cetăţuie: patru clădiri, părți din pereți și reduta, care a devenit Turnul Paraşutiştilor. Componentele sale de pe latura sudică au fost făcute una cu pământul odată cu construirea Hotelului Belvedere, în anii ’70. În 1995, o cruce de fier a fost plasată aici, în memoria celor care au fost închiși și uciși în fosta închisoare.
152 personas locales recomiendan
Cetățuia Park
60a Strada Emil Racoviță
Parcul Cetăţuia este situat în nordul centrului istoric, pe un deal la o altitudine de 405 m, şi are aspectul unui platou pe care a fost construită, în secolul al XVIII-lea de către habsburgi, prima fortificaţie de tip Vaubahn din Transilvania. Din fortificaţia care a dat numele dealului se mai păstrează astăzi doar o parte din ziduri, câteva clădiri şi două porţi. Locaţia a căpătat întrebuinţarea de parc în anul 1900, la doi ani după moartea împărătesei Elisabeta (Sissi) – soţia împăratului austro-ungar Franz Joseph – când locuitorii au numit promenada de pe creasta de sud a Dealului Cetăţii cu numele suveranei, amplasând aici şi statuia ei.
Parcul Cetăţuia reprezintă, totodată, şi un important punct turistic, mai uşor accesibil de pe promenada din sud-est unde este amplasată Crucea de pe Cetăţuie, care aminteşte de martirii Revoluţiei de la 1848, şi care oferă vizitatorilor o superbă panoramă asupra urbe.
În 1687 a fost semnat Tratatul de la Blaj, document prin care Imperiul Habsburgic impunea unui număr de 12 orașe din Transilvania să ofere adăpost trupelor sale pe durata iernii. Momentul a reprezentat începutul incursiunii austriece în Transilvania. În ce privește Clujul, fortificațiile medievale ale orașului au fost considerate învechite, cu posibilități de cazare necorespunzătoare pentru soldații imperiului. În consecință, s-a decis construirea unei cetăți noi, pe Dealul Cetățuia, locație strategică datorită vederii panoramice pe care o oferea asupra centrului vechi al orașului. Construcția cetății a început în anul 1715 și a fost finalizată peste aproximativ 20 de ani.
Una dintre principalele căi de acces în Cetate era Poarta Vieneză (Wiener Tor), ridicată în 1734, găzduia încăperi destinate soldaților ofițeri la etaj. În același timp, Poarta Vieneză asigura accesul pentru vehicule pe un drum ce înconjura dealul spre nord.
În interiorul incintei, în fața porții principale, cea a Vienei, se ridicau două clădiri de dimensiuni mai considerabile: clădirea comandamentului fortificației și o cazarmă. Intrarea în cetate dinspre centru se face prin Poarta Apei (Wasser Thor), situată pe latura estică. Alte trei edificii, de dimensiuni mai reduse, se aflau în zona porții Apei: la nord de aceasta, pulberăria, iar in fața intrării, brutăria cu un plan specific în forma de V și magazia de alimente.
Pe planul Cetățuii, păstrată în Kriegsarchiv Viena, și datată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, apare sub denumirea de Poarta Principală (Haubt Thor), accesul prin aceasta poartă fiind asigurată de podul principal (haubt Brucke), un pod cu o structură din lemn. Pe acest plan apare planul parterului clădirii, a cărei planimetrie corespunde în totalitate cu cea din prezent.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, cetatea își pierde importanța sa militară, și în consecință în anul 1782, printr-un decret, regele a ordonat vinderea acesteia, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat
Astăzi a mai rămas doar o parte din vechea cetăţuie: patru clădiri, părți din pereți și reduta, care a devenit Turnul Paraşutiştilor. Componentele sale de pe latura sudică au fost făcute una cu pământul odată cu construirea Hotelului Belvedere, în anii ’70. În 1995, o cruce de fier a fost plasată aici, în memoria celor care au fost închiși și uciși în fosta închisoare.
Vizitarea obiectivelor turistice
Își are sediul într-o clădire monument de arhitectură a secolului al XIX-lea, Casa Petrichevich-Horvath Daniel (un protector al artelor și literaturii), construită în stil neoclasic. Din anul 1937 muzeul este deschis publicului, prezentând una din cele mai mari și mai bine organizate secții de istorie antică din țară, o valoroasă pinacotecă, o colecție de ceramică medievala și modernă, un lapidar medieval și o colecție etnografică. Colecțiile actuale ale Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei cuprind peste 400.000 de bunuri culturale din expoziția de bază care prezintă evoluția istorică și gradul de civilizație pe teritoriul Transilvaniei din preistorie până la 1 Decembrie 1918, ilustrată prin obiecte provenite din descoperiri arheologice, colecții medievale și moderne de ceramică, cositoare, sticlărie, armament, documente și fotografii, cărți și ziare etc. În anul 1999 s-a deschis publicului și Tezaurul ce prezintă, în două săli, peste 4.600 de piese din aur și argint: idoli eneolitici, tezaure monetare antice și medievale, bijuterii cu pietre prețioase și semiprețioase, medalii și decorații precum și obiecte de uz casnic din metal prețios.
Curiozități ale muzeului:
Colecția egipteană – o mumie autentică în sarcofagul ei de lemn pictat, datând din secolul III i. Hr.
Colecția de cahle – cuprinde aproximativ 700 de exemplare întregi sau fragmente, datate din secolele XIV-XIX, precum și două sobe, una în stil clasicist în expoziția permanentă și una populară.
Arme orientale – securi sau sabii-pistol, arbalete sau chiar o țeavă de tun cu ghiulele.
Mobilierul – în diferite stiluri vest europene – o dovadă a faptului că nobilimea ținea pasul cu moda Europei – poate constitui o imagine a unui interior luxos, întregit de covoare, lăzi de zestre și broderii.
29 personas locales recomiendan
National Museum of Transylvanian History
2 Strada Constantin DaicoviciuÎși are sediul într-o clădire monument de arhitectură a secolului al XIX-lea, Casa Petrichevich-Horvath Daniel (un protector al artelor și literaturii), construită în stil neoclasic. Din anul 1937 muzeul este deschis publicului, prezentând una din cele mai mari și mai bine organizate secții de istorie antică din țară, o valoroasă pinacotecă, o colecție de ceramică medievala și modernă, un lapidar medieval și o colecție etnografică. Colecțiile actuale ale Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei cuprind peste 400.000 de bunuri culturale din expoziția de bază care prezintă evoluția istorică și gradul de civilizație pe teritoriul Transilvaniei din preistorie până la 1 Decembrie 1918, ilustrată prin obiecte provenite din descoperiri arheologice, colecții medievale și moderne de ceramică, cositoare, sticlărie, armament, documente și fotografii, cărți și ziare etc. În anul 1999 s-a deschis publicului și Tezaurul ce prezintă, în două săli, peste 4.600 de piese din aur și argint: idoli eneolitici, tezaure monetare antice și medievale, bijuterii cu pietre prețioase și semiprețioase, medalii și decorații precum și obiecte de uz casnic din metal prețios.
Curiozități ale muzeului:
Colecția egipteană – o mumie autentică în sarcofagul ei de lemn pictat, datând din secolul III i. Hr.
Colecția de cahle – cuprinde aproximativ 700 de exemplare întregi sau fragmente, datate din secolele XIV-XIX, precum și două sobe, una în stil clasicist în expoziția permanentă și una populară.
Arme orientale – securi sau sabii-pistol, arbalete sau chiar o țeavă de tun cu ghiulele.
Mobilierul – în diferite stiluri vest europene – o dovadă a faptului că nobilimea ținea pasul cu moda Europei – poate constitui o imagine a unui interior luxos, întregit de covoare, lăzi de zestre și broderii.
Gradina Botanică „Alexandru Borza” a Universitatii Babeș Bolyai din Cluj-Napoca a fost înființată în anul 1920 de către prof. Alexandru Borza. În organizarea ei primează concepția științifică în materie de clasificare a plantelor și de fitogeografie, armonios imbinată cu rafinamentul artistic care-i imprimă o nota de farmec și pitoresc, cu totul aparte. Spațiul grădinii este împărțit în mai multe sectoare, fiecare cu specificul său:
– ornamental: unde sunt cultivate zeci de specii cu sute de soiuri de plante lemnoase și ierboase
– fitogeografic: în care sunt expuse plante caracteristice zonelor aride din Africa și America Centrală, formațiunilor ierboase și lemnoase din America de Nord, Extremul Orient, din Himalaya și Altai, din Caucaz și Balcani, precum și comunitățile vegetale din principalele regiuni istorice ale țării noastre
– sistematic: constituie o carte vie de botanică, în care speciile sunt grupate pe familii, dispuse în ordine filogenetică, dupa sistemul original al prof. Al. Borza
– economic și medicinal
În incinta Grădinii Botanice este situat și Institutul Botanic, reprezentat de colectivul de botanică al facultății de Biologie și Geologie, de Muzeul Botanic (cu 6.900 de piese divers conservate) și Herbarul Universității (care adaposteste 660.000 coli de herbar cu plante provenite din toate regiunile globului). Prin modul de amenajare, bogația specifică și funcțiile îndeplinite, acest obiectiv reprezintă, pe drept cuvânt, o perlă a municipiului nostru și un patrimoniu național ce trebuie cunoscut și protejat.
118 personas locales recomiendan
Botanical Garden
15 Strada Alexandru BorzaGradina Botanică „Alexandru Borza” a Universitatii Babeș Bolyai din Cluj-Napoca a fost înființată în anul 1920 de către prof. Alexandru Borza. În organizarea ei primează concepția științifică în materie de clasificare a plantelor și de fitogeografie, armonios imbinată cu rafinamentul artistic care-i imprimă o nota de farmec și pitoresc, cu totul aparte. Spațiul grădinii este împărțit în mai multe sectoare, fiecare cu specificul său:
– ornamental: unde sunt cultivate zeci de specii cu sute de soiuri de plante lemnoase și ierboase
– fitogeografic: în care sunt expuse plante caracteristice zonelor aride din Africa și America Centrală, formațiunilor ierboase și lemnoase din America de Nord, Extremul Orient, din Himalaya și Altai, din Caucaz și Balcani, precum și comunitățile vegetale din principalele regiuni istorice ale țării noastre
– sistematic: constituie o carte vie de botanică, în care speciile sunt grupate pe familii, dispuse în ordine filogenetică, dupa sistemul original al prof. Al. Borza
– economic și medicinal
În incinta Grădinii Botanice este situat și Institutul Botanic, reprezentat de colectivul de botanică al facultății de Biologie și Geologie, de Muzeul Botanic (cu 6.900 de piese divers conservate) și Herbarul Universității (care adaposteste 660.000 coli de herbar cu plante provenite din toate regiunile globului). Prin modul de amenajare, bogația specifică și funcțiile îndeplinite, acest obiectiv reprezintă, pe drept cuvânt, o perlă a municipiului nostru și un patrimoniu național ce trebuie cunoscut și protejat.
A avut inițial funcția de turn de apărare al colțului de sud-est al incintei fortificate extinse a orașului medieval. A fost ridicat pe parcursul secolului al XV-lea, în urma privilelegiului acordat clujenilor în anul 1405 de către regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg și a fost întreținut de breasla croitorilor. De-a lungul timpului a suferit mai multe distrugeri. Turnul și fragmentul de curtină au fost restaurate, primind o nouă funcțiune publică, devenind Centru de Cultură Urbană și fiind inclus în circuitul turistic și de evenimente culturale.
Situat într-unul dintre cele mai expuse puncte ale sistemului de fortificare al oraşului, turnul este menţionat pentru prima dată în anul 1475, în timpul domniei regelui Matia Corvin, dată la care întreţinerea şi apărarea sa erau deja atribuite breslei croitorilor și postăvarilor. Interiorul acestuia era delimitat pe mai multe niveluri, amenajate pe grinzi groase din lemn de stejar, fixate în grosimea zidului sau aşezate pe decroşuri de zidărie, şi podite cu scânduri din lemn. Accesul între etaje era realizat cu ajutorul unor scări interioare, de asemenea confecţionate din lemn. Din raţiuni strategic-defensive, paramentele turnului au fost prevăzute cu ferestre de tragere.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea turnul a fost luat cu asalt de mai multe ori de către trupele care îşi disputau stăpânirea Transilvaniei: în 1655 a fost incendiat; în 1661 a fost asediat fără succes de către armatele turco-tătare, iar în 1667 de cele imperiale ale generalului Frederico Veterani; în 1704 a fost asaltat de curuţi, apoi din nou de imperiali; în 1707, generalul curuţ Sándor Károlyi l-a aruncat în aer pentru a nu cădea în mâinile imperialilor. Doi ani mai târziu, comandantul suprem al tupelor imperiale din Ardeal, generalul Georg Kriegsbaum iniția refacerea sa. O renovare importantă a turnului a avut loc la 1718, pe cheltuiala orăşenilor, care au asigurat procurarea şi transportul celor 150 de care de piatră, a lemnăriei interioare şi a celor 40.000 de bucăţi de şindrilă pentru acoperiş. O ultimă refacere capitală a turnului a fost efectuată în 1890, ocazie cu care au fost înlocuite grinzile interioare, şarpanta şi acoperişul de ţigle.
26 personas locales recomiendan
Cluj Tailors' Tower
35 Strada Baba NovacA avut inițial funcția de turn de apărare al colțului de sud-est al incintei fortificate extinse a orașului medieval. A fost ridicat pe parcursul secolului al XV-lea, în urma privilelegiului acordat clujenilor în anul 1405 de către regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg și a fost întreținut de breasla croitorilor. De-a lungul timpului a suferit mai multe distrugeri. Turnul și fragmentul de curtină au fost restaurate, primind o nouă funcțiune publică, devenind Centru de Cultură Urbană și fiind inclus în circuitul turistic și de evenimente culturale.
Situat într-unul dintre cele mai expuse puncte ale sistemului de fortificare al oraşului, turnul este menţionat pentru prima dată în anul 1475, în timpul domniei regelui Matia Corvin, dată la care întreţinerea şi apărarea sa erau deja atribuite breslei croitorilor și postăvarilor. Interiorul acestuia era delimitat pe mai multe niveluri, amenajate pe grinzi groase din lemn de stejar, fixate în grosimea zidului sau aşezate pe decroşuri de zidărie, şi podite cu scânduri din lemn. Accesul între etaje era realizat cu ajutorul unor scări interioare, de asemenea confecţionate din lemn. Din raţiuni strategic-defensive, paramentele turnului au fost prevăzute cu ferestre de tragere.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea turnul a fost luat cu asalt de mai multe ori de către trupele care îşi disputau stăpânirea Transilvaniei: în 1655 a fost incendiat; în 1661 a fost asediat fără succes de către armatele turco-tătare, iar în 1667 de cele imperiale ale generalului Frederico Veterani; în 1704 a fost asaltat de curuţi, apoi din nou de imperiali; în 1707, generalul curuţ Sándor Károlyi l-a aruncat în aer pentru a nu cădea în mâinile imperialilor. Doi ani mai târziu, comandantul suprem al tupelor imperiale din Ardeal, generalul Georg Kriegsbaum iniția refacerea sa. O renovare importantă a turnului a avut loc la 1718, pe cheltuiala orăşenilor, care au asigurat procurarea şi transportul celor 150 de care de piatră, a lemnăriei interioare şi a celor 40.000 de bucăţi de şindrilă pentru acoperiş. O ultimă refacere capitală a turnului a fost efectuată în 1890, ocazie cu care au fost înlocuite grinzile interioare, şarpanta şi acoperişul de ţigle.
Muzeul de Artă Cluj-Napoca este o instituție publică de cultură a cărei misiune este de a conserva, cerceta și pune în valoare patrimoniul real și virtual de artă românească și universală. Este unul dintre cele mai importante muzee din România cu o colectie de peste 12.000 de piese de pictură, sculptură, arte grafice și decorative.
Artiștii români care prin activitatea lor au contribuit la constituirea unei arte naționale reprezentative începând cu secolul al XIX-lea sunt ilustrați cu opere semnate Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu și Stefan Luchian. Arta românească a primei jumătăți a secolului XX este reprezentată de lucrări semnate Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Nicolae Dărașcu, Gh. Petrascu, Francisc Sirato, Iosif Iser, Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Camil Ressu, Dimitrie Paciurea și Corneliu Medrea, legați de evoluțiile artei europene nu numai prin opțiuni stilistice și tematice ci și prin contacte și legături personale cu unii dintre cei mai mari și notorii exponenți ai acesteia. Conexiunile cu arta europeană sunt marcante în modul cel mai evident la artiștii care au evoluat sub semnul avangardei istorice, reprezentați în Galeria Mihăilescu, M. H. Maxy, Miliță Petrașcu și Vasile Popescu.
Arta din România celei de-a doua jumătăți a secolului XX este reprezentată de opere ale artiștilor Catul Bogdan, Al. Ciucirencu, Aurel Ciupe, Ion Tuculescu, Ion Vlasiu, Constantin Lucaci și Corneliu Baba, semnificative pentru detașarea artiștilor de rețelele ideologico-artistice impuse de regimul comunist.
Calitatea manifestărilor organizate de către Muzeul de Artă Cluj-Napoca a fost recompensată în ultimii ani cu premii naționale acordate de Ministerul Culturii și Cultelor pentru expozițiile Cultură și Arta Armeneasca la Gherla, Abosi Nagy Bela și Avangarda din România în colecții clujene.
76 personas locales recomiendan
Banffy Palace
30 Piața UniriiMuzeul de Artă Cluj-Napoca este o instituție publică de cultură a cărei misiune este de a conserva, cerceta și pune în valoare patrimoniul real și virtual de artă românească și universală. Este unul dintre cele mai importante muzee din România cu o colectie de peste 12.000 de piese de pictură, sculptură, arte grafice și decorative.
Artiștii români care prin activitatea lor au contribuit la constituirea unei arte naționale reprezentative începând cu secolul al XIX-lea sunt ilustrați cu opere semnate Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu și Stefan Luchian. Arta românească a primei jumătăți a secolului XX este reprezentată de lucrări semnate Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Nicolae Dărașcu, Gh. Petrascu, Francisc Sirato, Iosif Iser, Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Camil Ressu, Dimitrie Paciurea și Corneliu Medrea, legați de evoluțiile artei europene nu numai prin opțiuni stilistice și tematice ci și prin contacte și legături personale cu unii dintre cei mai mari și notorii exponenți ai acesteia. Conexiunile cu arta europeană sunt marcante în modul cel mai evident la artiștii care au evoluat sub semnul avangardei istorice, reprezentați în Galeria Mihăilescu, M. H. Maxy, Miliță Petrașcu și Vasile Popescu.
Arta din România celei de-a doua jumătăți a secolului XX este reprezentată de opere ale artiștilor Catul Bogdan, Al. Ciucirencu, Aurel Ciupe, Ion Tuculescu, Ion Vlasiu, Constantin Lucaci și Corneliu Baba, semnificative pentru detașarea artiștilor de rețelele ideologico-artistice impuse de regimul comunist.
Calitatea manifestărilor organizate de către Muzeul de Artă Cluj-Napoca a fost recompensată în ultimii ani cu premii naționale acordate de Ministerul Culturii și Cultelor pentru expozițiile Cultură și Arta Armeneasca la Gherla, Abosi Nagy Bela și Avangarda din România în colecții clujene.
Construcția Stadionului Orașului, cum s-a numit inițial, a început în anul 1908. Inaugurarea oficială a avut loc în anul 1911, printr-un meci amical între o selecționată a Clujului și echipa turcă Galatasaray Istanbul,meci castigat de selectionata Clujului cu scorul de 8 - 1 .Inițial stadionul a avut o tribună din lemn cu o capacitate de 1.500 de locuri, număr extrem de mare pentru acele vremuri. În 1960, tribuna de lemn a fost mutată la Câmpia Turzii, unde se află și în prezent pe stadionul ISCT.
În 1961 a fost inaugurat noul stadion, construit în formă de potcoavă, în cinstea echipei studențești ce folosea arena: „U”. Stadionul Municipal avea o capacitate de 28.000 locuri, clasându-se pe locul 3 în topul arenelor din România. În 2004 au început lucrările de renovare a arenei însă acestea au fost sistate de către Cosiliul Județean Cluj în 2005, după ce s-au cheltuit 8 miliarde de lei vechi, pentru consolidarea stâlpilor de susținere.
Construcția noului stadion a început în anul 2009 și a fost finalizată la sfărșitul anului 2011, fiind amplasat pe locul fostului stadion Ion Moina. Proprietarul stadionului este Consiliul Județean Cluj, însă principali beneficiari sunt cele 11 cluburi sportive și 16 societăți comerciale cu diverse activități de cativitate( club, restaurant, școala de formare profesională, cofetărie). Cea mai importantă întrebuințare a arenei sunt partidele de fotbal, dar stadionul poate susține și competiții olimpice datorită pistei de atletism de care dispune, sau concerte.
Compus din două tribune și două peluze, stadionul are o capacitate de 30.201 locuri, majoritatea acoperite. Fiind construită la cele mai înalte standarde, noua arenă este cotată ca fiind un stadion din categoria UEFA Elite.Inaugurarea stadionului a avut loc in 8 octombrie 2011, prilej cu care au concertat trupele Scorpions si Smokie.
28 personas locales recomiendan
Cluj Arena
2 Aleea StadionuluiConstrucția Stadionului Orașului, cum s-a numit inițial, a început în anul 1908. Inaugurarea oficială a avut loc în anul 1911, printr-un meci amical între o selecționată a Clujului și echipa turcă Galatasaray Istanbul,meci castigat de selectionata Clujului cu scorul de 8 - 1 .Inițial stadionul a avut o tribună din lemn cu o capacitate de 1.500 de locuri, număr extrem de mare pentru acele vremuri. În 1960, tribuna de lemn a fost mutată la Câmpia Turzii, unde se află și în prezent pe stadionul ISCT.
În 1961 a fost inaugurat noul stadion, construit în formă de potcoavă, în cinstea echipei studențești ce folosea arena: „U”. Stadionul Municipal avea o capacitate de 28.000 locuri, clasându-se pe locul 3 în topul arenelor din România. În 2004 au început lucrările de renovare a arenei însă acestea au fost sistate de către Cosiliul Județean Cluj în 2005, după ce s-au cheltuit 8 miliarde de lei vechi, pentru consolidarea stâlpilor de susținere.
Construcția noului stadion a început în anul 2009 și a fost finalizată la sfărșitul anului 2011, fiind amplasat pe locul fostului stadion Ion Moina. Proprietarul stadionului este Consiliul Județean Cluj, însă principali beneficiari sunt cele 11 cluburi sportive și 16 societăți comerciale cu diverse activități de cativitate( club, restaurant, școala de formare profesională, cofetărie). Cea mai importantă întrebuințare a arenei sunt partidele de fotbal, dar stadionul poate susține și competiții olimpice datorită pistei de atletism de care dispune, sau concerte.
Compus din două tribune și două peluze, stadionul are o capacitate de 30.201 locuri, majoritatea acoperite. Fiind construită la cele mai înalte standarde, noua arenă este cotată ca fiind un stadion din categoria UEFA Elite.Inaugurarea stadionului a avut loc in 8 octombrie 2011, prilej cu care au concertat trupele Scorpions si Smokie.
Edificat ca biserică parohială a Clujului medieval și dedicat Sf. Arhanghel Mihail, lăcașul de cult este amplasat în Piața Unirii (vechea Piață Centrală a orașului Cluj). Imaginea bisericii – alături de cea a Ansamblului statuar Matthias Rex – reprezintă principalul simbol public al Municipiului Cluj-Napoca.
Construcția bisericii suprapune un cimitir – dezvoltat probabil în jurul unei capele – din perioada secolelor XII-XIII. De asemenea, o serie de indicii sugerează faptul că pe amplasamentul acesteia a funcționat un edificiu de cult anterior, în stil romanic. Deschiderea șantierului bisericii actuale are loc la jumătatea veacului XIV, ulterior ridicării așezării de pe malul Someșului la rang de oraș liber (1316).
O inscripție datată în anul 1444 atestă momentul amplasării în timpanul portalului de vest a reliefului cu reprezentarea Sf. Arhanghel Mihail în luptă cu Balaurul. Aceasta din urmă suprapune imaginea celor trei steme ale regelui-împărat Sigismund de Luxemburg – cea de împărat romano-german, în centru, cea de rege al Ungariei, în stânga şi cea unificată, de rege al Ungariei, Boemiei şi al Germaniei, respectiv arhiduce de Austria, în dreapta. Momentul marchează încheierea etapei principale a edificării bisericii. În intervalul secolelor XV-XVI, pe fațada de vest sunt proiectate și parțial construite două turnuri. Diferite structuri construite ale bisericii au fost avariate în incendiile care afectează edificiul în anii 1498, 1665 și 1697. Turnul de nord, reconstruit în stil baroc între anii 1742 și 1744, este lovit de un fulger şi avariat de cutremurul din 1763. Funcţia acestuia va fi preluată timp de circa un secol de o clopotniţă din lemn, construită la sud de biserică. În amintirea epidemiei de ciumă care a afectat orașul, la 1747 este construită o poartă monumentală barocă în faţa portalului de vest al bisericii. Ulterior, aceasta va fi mutată în faţa bisericii romano-catolice Sf. Petru. Turnul actual, racordat faţadei de nord a bisericii, datează din anii 1837-1859.
Ridicată ca biserică a comunității romano-catolice, de care a aparținut până în anul 1545, aceasta va trece pe rând în uzul celei evanghelice, până în anul 1558, al celei reformate, până în anul 1566, al celei unitariene (exceptând perioada anilor 1603-1605, când aici vor oficia slujbe preoții iezuiți), până în anul 1716, moment când va fi redată romano-catolicilor.
Sanctuarul are o lungime de 20 de m și o lățime de 10 m, iar nava o lungime de 50 de m și o lățime de 24 de m. Înălțimea maximă a bisericii atinge 80 de m. Dacă proiectul original al construcției a prevăzut o amenajare de tip basilical, finalizarea acesteia a presupus consacrarea unui plan de biserică-hală. Corpul bisericii este compus dintr-un spaţiu longitudinal de tip hală, format din trei nave de înălțimi egale, un cor alungit cu închidere poligonală, flancat de două abside poligonale, o sacristie dezvoltată pe latura de nord a corului şi turnul neogotic, alipit faţadei de nord a navei. Corul, delimitat de patru travee, este acoperit cu bolți în cruce pe ogive, iar cele trei nave sunt suprapuse de bolți stelate, sprijinite pe stâlpi articulaţi prin toruri bine profilate. Remarcabile ca valoare istorică și artistică sunt capitelurile stâlpilor din cor. Datate în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, acestea redau măşti şi figuri izolate sau grupate în scene narative. Cele mai timpurii fragmente de picturi murale păstrate se găsesc în absida de sud, şi datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea. Mijlocului secolului XV îi aparțin fragmentele de pictură redând scena Calvarului – de pe peretele navei de sud și reprezentarea Crucificării – din Capela Schleynig.
Pe parcursul a aproape 200 de ani – în conformitate cu canoanele confesiunilor protestante – vor fi dezafectate vechile altare, va fi eliminat mobilierul interior și vor fi acoperite picturile murale medievale. Singura piesă de mobilier gotic păstrată până astăzi este amvonul poligonal, în formă de potir, aflat sub cel baroc. O piesă deosebită o reprezintă portalul sacristiei, realizat în anul 1528, în stilul Renașterii târzii, cu influențe vieneze. Partea inferioară a montanţilor acestuia este decorată cu stema Clujului, respectiv cu imaginea parabolei pelicanului care îşi sfâșie pieptul pentru a-și hrăni puii cu propriul sânge. Odată cu recatolicizarea bisericii are loc transformarea în stil baroc a interiorului acesteia – este realizat un nou altar principal (1725) și altele secundare, un nou confesional (1727), un noul amvon (1740-1750) și o nouă orgă (1752). Reamenajarea și decorarea bisericii li se datorează în cea mai mare parte sculptorilor Anton Schuhbauer și Johannes Nachtigall. Pictura altarului secundar sudic a fost realizată de către artistul vienez Franz Anton Maulbertsch, unul dintre reprezentanții de marcă ai barocului târziu austriac. Altarul principal actual, de factură neogotică, datează din anul 1873. Lângă peretele navei nordice este amplasat monumentul funerar al familiei Bánffy, realizat din marmură neagră în stil empire. La parterul turnului neogotic se păstrează un crucifix realizat de către sculptorul János Fadrusz.
Biserica parohială a orașului a găzduit de-alungul timpului numeroase diete ale Transilvaniei premoderne. În interiorul acesteia au fost consacrați principii Transilvaniei Sigismund Báthory (1581-1597, 1599-1602), Sigismund Rákóczi (1607-1608), Gabriel Báthory (1608-1613) şi Gabriel Bethlen (1613-1629). Tot aici a fost expus catafalcul lui Ştefan Bocskai (1604-1606), singurului principe ardelean născut la Cluj. În data de 12 februarie 1939, aici a fost ridicat la rangul de episcop al Transilvaniei, Áron Márton, la momentul respectiv, paroh al bisericii.
50 personas locales recomiendan
St. Michael's Church
Piața UniriiEdificat ca biserică parohială a Clujului medieval și dedicat Sf. Arhanghel Mihail, lăcașul de cult este amplasat în Piața Unirii (vechea Piață Centrală a orașului Cluj). Imaginea bisericii – alături de cea a Ansamblului statuar Matthias Rex – reprezintă principalul simbol public al Municipiului Cluj-Napoca.
Construcția bisericii suprapune un cimitir – dezvoltat probabil în jurul unei capele – din perioada secolelor XII-XIII. De asemenea, o serie de indicii sugerează faptul că pe amplasamentul acesteia a funcționat un edificiu de cult anterior, în stil romanic. Deschiderea șantierului bisericii actuale are loc la jumătatea veacului XIV, ulterior ridicării așezării de pe malul Someșului la rang de oraș liber (1316).
O inscripție datată în anul 1444 atestă momentul amplasării în timpanul portalului de vest a reliefului cu reprezentarea Sf. Arhanghel Mihail în luptă cu Balaurul. Aceasta din urmă suprapune imaginea celor trei steme ale regelui-împărat Sigismund de Luxemburg – cea de împărat romano-german, în centru, cea de rege al Ungariei, în stânga şi cea unificată, de rege al Ungariei, Boemiei şi al Germaniei, respectiv arhiduce de Austria, în dreapta. Momentul marchează încheierea etapei principale a edificării bisericii. În intervalul secolelor XV-XVI, pe fațada de vest sunt proiectate și parțial construite două turnuri. Diferite structuri construite ale bisericii au fost avariate în incendiile care afectează edificiul în anii 1498, 1665 și 1697. Turnul de nord, reconstruit în stil baroc între anii 1742 și 1744, este lovit de un fulger şi avariat de cutremurul din 1763. Funcţia acestuia va fi preluată timp de circa un secol de o clopotniţă din lemn, construită la sud de biserică. În amintirea epidemiei de ciumă care a afectat orașul, la 1747 este construită o poartă monumentală barocă în faţa portalului de vest al bisericii. Ulterior, aceasta va fi mutată în faţa bisericii romano-catolice Sf. Petru. Turnul actual, racordat faţadei de nord a bisericii, datează din anii 1837-1859.
Ridicată ca biserică a comunității romano-catolice, de care a aparținut până în anul 1545, aceasta va trece pe rând în uzul celei evanghelice, până în anul 1558, al celei reformate, până în anul 1566, al celei unitariene (exceptând perioada anilor 1603-1605, când aici vor oficia slujbe preoții iezuiți), până în anul 1716, moment când va fi redată romano-catolicilor.
Sanctuarul are o lungime de 20 de m și o lățime de 10 m, iar nava o lungime de 50 de m și o lățime de 24 de m. Înălțimea maximă a bisericii atinge 80 de m. Dacă proiectul original al construcției a prevăzut o amenajare de tip basilical, finalizarea acesteia a presupus consacrarea unui plan de biserică-hală. Corpul bisericii este compus dintr-un spaţiu longitudinal de tip hală, format din trei nave de înălțimi egale, un cor alungit cu închidere poligonală, flancat de două abside poligonale, o sacristie dezvoltată pe latura de nord a corului şi turnul neogotic, alipit faţadei de nord a navei. Corul, delimitat de patru travee, este acoperit cu bolți în cruce pe ogive, iar cele trei nave sunt suprapuse de bolți stelate, sprijinite pe stâlpi articulaţi prin toruri bine profilate. Remarcabile ca valoare istorică și artistică sunt capitelurile stâlpilor din cor. Datate în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, acestea redau măşti şi figuri izolate sau grupate în scene narative. Cele mai timpurii fragmente de picturi murale păstrate se găsesc în absida de sud, şi datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea. Mijlocului secolului XV îi aparțin fragmentele de pictură redând scena Calvarului – de pe peretele navei de sud și reprezentarea Crucificării – din Capela Schleynig.
Pe parcursul a aproape 200 de ani – în conformitate cu canoanele confesiunilor protestante – vor fi dezafectate vechile altare, va fi eliminat mobilierul interior și vor fi acoperite picturile murale medievale. Singura piesă de mobilier gotic păstrată până astăzi este amvonul poligonal, în formă de potir, aflat sub cel baroc. O piesă deosebită o reprezintă portalul sacristiei, realizat în anul 1528, în stilul Renașterii târzii, cu influențe vieneze. Partea inferioară a montanţilor acestuia este decorată cu stema Clujului, respectiv cu imaginea parabolei pelicanului care îşi sfâșie pieptul pentru a-și hrăni puii cu propriul sânge. Odată cu recatolicizarea bisericii are loc transformarea în stil baroc a interiorului acesteia – este realizat un nou altar principal (1725) și altele secundare, un nou confesional (1727), un noul amvon (1740-1750) și o nouă orgă (1752). Reamenajarea și decorarea bisericii li se datorează în cea mai mare parte sculptorilor Anton Schuhbauer și Johannes Nachtigall. Pictura altarului secundar sudic a fost realizată de către artistul vienez Franz Anton Maulbertsch, unul dintre reprezentanții de marcă ai barocului târziu austriac. Altarul principal actual, de factură neogotică, datează din anul 1873. Lângă peretele navei nordice este amplasat monumentul funerar al familiei Bánffy, realizat din marmură neagră în stil empire. La parterul turnului neogotic se păstrează un crucifix realizat de către sculptorul János Fadrusz.
Biserica parohială a orașului a găzduit de-alungul timpului numeroase diete ale Transilvaniei premoderne. În interiorul acesteia au fost consacrați principii Transilvaniei Sigismund Báthory (1581-1597, 1599-1602), Sigismund Rákóczi (1607-1608), Gabriel Báthory (1608-1613) şi Gabriel Bethlen (1613-1629). Tot aici a fost expus catafalcul lui Ştefan Bocskai (1604-1606), singurului principe ardelean născut la Cluj. În data de 12 februarie 1939, aici a fost ridicat la rangul de episcop al Transilvaniei, Áron Márton, la momentul respectiv, paroh al bisericii.
Catedrala Mitropolitană Ortodoxă (Piața Avram Iancu) – Mitropolia Ortodoxă Română a Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, a fost ridicată în perioada anilor 1923-1933, după planurile arhitecților Constantin Pomponiu și George Cristinel, înscriindu-se în curentul stilistic românesc. Este unul din principalele edificii religioase din municipiul Cluj-Napoca.
Poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” - data intrarii Armatei Romane în Transilvania (15 august 1916).
În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcașul de cult a devenit catedrala arhiepiscopală. Din anul 1996, Catedrala a intrat într-un amplu proces de restaurare a exteriorului, încheiat în anul 1999, iar în interior a primit o nouă pictură, de factură bizantină, realizată în celebrul mozaic de Murano. Din anul 2006 edificiul servește drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului și Clujului care este totodată și mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
Arhiepiscopia Ortodoxă a Clujului deține o valoroasă colecție de artă religioasă și documentară, inaugurată în anul 1938 și reorganizată în 1975. Fondul de bază este constituit din icoane pictate din secolele XVII – XIX și din obiecte liturgice. Colecția muzeală cuprinde documente privind istoria eparhiei (secolul XVI), obiecte de cult, icoane pe lemn și sticlă (secolul XVII), manuscrise, veșminte, cruci, potire etc. (secolul XVI), tipărituri cu caracter etnografic și mărturii despre trecutul neamului românesc.
15 personas locales recomiendan
Assumption Cathedral
Piața Avram IancuCatedrala Mitropolitană Ortodoxă (Piața Avram Iancu) – Mitropolia Ortodoxă Română a Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, a fost ridicată în perioada anilor 1923-1933, după planurile arhitecților Constantin Pomponiu și George Cristinel, înscriindu-se în curentul stilistic românesc. Este unul din principalele edificii religioase din municipiul Cluj-Napoca.
Poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” - data intrarii Armatei Romane în Transilvania (15 august 1916).
În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcașul de cult a devenit catedrala arhiepiscopală. Din anul 1996, Catedrala a intrat într-un amplu proces de restaurare a exteriorului, încheiat în anul 1999, iar în interior a primit o nouă pictură, de factură bizantină, realizată în celebrul mozaic de Murano. Din anul 2006 edificiul servește drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului și Clujului care este totodată și mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
Arhiepiscopia Ortodoxă a Clujului deține o valoroasă colecție de artă religioasă și documentară, inaugurată în anul 1938 și reorganizată în 1975. Fondul de bază este constituit din icoane pictate din secolele XVII – XIX și din obiecte liturgice. Colecția muzeală cuprinde documente privind istoria eparhiei (secolul XVI), obiecte de cult, icoane pe lemn și sticlă (secolul XVII), manuscrise, veșminte, cruci, potire etc. (secolul XVI), tipărituri cu caracter etnografic și mărturii despre trecutul neamului românesc.
Muzeul etnografic din Cluj Napoca este locul perfect pentru cei care vor sa faca cunostiinta cu istoria vietii rurale din Transilvania .
Fondat în anul 1922 de către profesorul Romulus Vuia, Muzeul Etnografic al Transilvaniei s-a impus în elita muzeelor românești de profil, grație calității de excepție a patrimoniului său. Este compus în prezent din peste 41.000 de obiecte țărănești tradiționale, datând din secolele XVII-XX, urmate de un fond documentar de peste 80.000 de piese. Muzeul cuprinde două secții: Secția Pavilionară și Parcul Etnografic „Romulus Vuia” (secția în aer liber).
Secția Pavilionară funcționează în Palatul „Reduta”. Pe locul clădirii actuale se aflau inițial trei case medievale. Fragmentele acestora se mai păstrează în structura aripii dinspre stradă a edificiului (în pivniţă şi la parter). Ancadramentul renascentist datând din anul 1604 zidit în gangul porţii indică probabil renovarea uneia dintre case în secolul al XVII-lea. Edificiile medievale au fost unificate şi transformate în mai multe faze începând cu ultimul deceniu al veacului al XVIII-lea şi până către 1830. Nu avem date certe despre proiectantul acestor transformări majore. Se presupune că acesta ar fi putut să fie Josef Leder (1749-1814) cel care a colaborat cu siguranță la lucrări, a proiectat aripa sudică (ulterior demolată) a clădirii şi care între anii 1810 și 1812 a fost chiar arendaşul hanului. La şantierul clădirii s-au succedat mai toţi arhitecţii şi meşterii constructori importanţi ai vremii din Transilvania: Mihály Kindt, Georg Winkler, Anton Kagerbauer.
La mijlocul secolului al XIX-lea a fost construit turnuleţul cu ceas care încalecă acoperişul clădirii. Aripa sudică a edificiului, etajată, a fost demolată în anul 1937 cu ocazia construcţiei şcolii Bob. În anul 1959 clădirea a fost renovată pentru a putea găzdui colecţia Muzeului Etnografic, fapt indicat şi de inscripţia „ME 1959” de pe bolțarul median al porţii.
Clădirea se compune în prezent din aripa principală dinspre stradă şi din două aripi laterale mai scurte, dezvoltate înspre vest şi est. În pivniţa clădirii se conservă bolți semicilindrice de factură medievală. Decoraţia faţadei principale se încadrează în stilul barocului târziu, clasicizant. Pe înălţimea celor două etaje peretele este articulat cu pilaştri monumentali, decoraţi cu rozete şi ciucuri stilizați. Ferestrele (opt la parter şi câte zece la etaje) sunt dreptunghiulare și au chenare din piatră. Portalul intrării se încheie într-un arc semicircular, decorat printr-un bolţar median accentuat. Faţada principală este marcată de un rezalit central cu câte şase ferestre la etaje care luminează sala mare (fosta sală de dans) o încăpere amplă, tăvănită, având înălţimea celor două etaje. Aceasta este dotată cu o galerie pe latura lungă dinspre curte, de unde asistenţa putea urmări evenimentele din sală. Pe laturile scurte sala este mărginită de câte o încăpere mai mică, boltită. Faţadele dinspre curte ale clădirii prezintă doar două niveluri, cel superior având foişoare deschise prin arcade semicirculare, sprijinite pe stâlpi.
Expoziţia Muzeului Etnografic este amenajată în sala mare, în încăperile din vecinătatea sa, precum şi în foişor – în prezent închis – al etajului aripii principale.
De la finele secolului al XVIII-lea, în clădire a funcţionat cel mai de seamă hotel clujean al perioadei, hanul „Calul Bălan”. În secolul al XIX-lea edificiul numit pe atunci Reduta (din fr. redoute = sală de dans) a găzduit în sala mare balurile cele mai sofisticate ale elitei orăşeneşti. Aici au concertat compozitori și muzicieni celebri precum Franz Liszt, Johannes Brahms, George Enescu şi Béla Bartók. Aceeaşi sală încăpătoare a găzduit o mulţime de evenimente politice şi culturale însemnate ale vremii: diete ale Transilvaniei, constituirea Societății Muzeului Ardelean (1859), procesul memorandiştilor (1894), prima proiecţie cinematografică din oraş (1897). Timp de 25 de ani, începând cu anul 1925, în incinta clădirii a funcționat cazinoul ofiţerilor. Muzeul Etnografic al Transilvaniei s-a mutat în acest edificiu în anul 1958.
28 personas locales recomiendan
Muzeul Etnografic al Transilvaniei (The Transylvnian Museum of Ethnography)
21 Strada MemorandumuluiMuzeul etnografic din Cluj Napoca este locul perfect pentru cei care vor sa faca cunostiinta cu istoria vietii rurale din Transilvania .
Fondat în anul 1922 de către profesorul Romulus Vuia, Muzeul Etnografic al Transilvaniei s-a impus în elita muzeelor românești de profil, grație calității de excepție a patrimoniului său. Este compus în prezent din peste 41.000 de obiecte țărănești tradiționale, datând din secolele XVII-XX, urmate de un fond documentar de peste 80.000 de piese. Muzeul cuprinde două secții: Secția Pavilionară și Parcul Etnografic „Romulus Vuia” (secția în aer liber).
Secția Pavilionară funcționează în Palatul „Reduta”. Pe locul clădirii actuale se aflau inițial trei case medievale. Fragmentele acestora se mai păstrează în structura aripii dinspre stradă a edificiului (în pivniţă şi la parter). Ancadramentul renascentist datând din anul 1604 zidit în gangul porţii indică probabil renovarea uneia dintre case în secolul al XVII-lea. Edificiile medievale au fost unificate şi transformate în mai multe faze începând cu ultimul deceniu al veacului al XVIII-lea şi până către 1830. Nu avem date certe despre proiectantul acestor transformări majore. Se presupune că acesta ar fi putut să fie Josef Leder (1749-1814) cel care a colaborat cu siguranță la lucrări, a proiectat aripa sudică (ulterior demolată) a clădirii şi care între anii 1810 și 1812 a fost chiar arendaşul hanului. La şantierul clădirii s-au succedat mai toţi arhitecţii şi meşterii constructori importanţi ai vremii din Transilvania: Mihály Kindt, Georg Winkler, Anton Kagerbauer.
La mijlocul secolului al XIX-lea a fost construit turnuleţul cu ceas care încalecă acoperişul clădirii. Aripa sudică a edificiului, etajată, a fost demolată în anul 1937 cu ocazia construcţiei şcolii Bob. În anul 1959 clădirea a fost renovată pentru a putea găzdui colecţia Muzeului Etnografic, fapt indicat şi de inscripţia „ME 1959” de pe bolțarul median al porţii.
Clădirea se compune în prezent din aripa principală dinspre stradă şi din două aripi laterale mai scurte, dezvoltate înspre vest şi est. În pivniţa clădirii se conservă bolți semicilindrice de factură medievală. Decoraţia faţadei principale se încadrează în stilul barocului târziu, clasicizant. Pe înălţimea celor două etaje peretele este articulat cu pilaştri monumentali, decoraţi cu rozete şi ciucuri stilizați. Ferestrele (opt la parter şi câte zece la etaje) sunt dreptunghiulare și au chenare din piatră. Portalul intrării se încheie într-un arc semicircular, decorat printr-un bolţar median accentuat. Faţada principală este marcată de un rezalit central cu câte şase ferestre la etaje care luminează sala mare (fosta sală de dans) o încăpere amplă, tăvănită, având înălţimea celor două etaje. Aceasta este dotată cu o galerie pe latura lungă dinspre curte, de unde asistenţa putea urmări evenimentele din sală. Pe laturile scurte sala este mărginită de câte o încăpere mai mică, boltită. Faţadele dinspre curte ale clădirii prezintă doar două niveluri, cel superior având foişoare deschise prin arcade semicirculare, sprijinite pe stâlpi.
Expoziţia Muzeului Etnografic este amenajată în sala mare, în încăperile din vecinătatea sa, precum şi în foişor – în prezent închis – al etajului aripii principale.
De la finele secolului al XVIII-lea, în clădire a funcţionat cel mai de seamă hotel clujean al perioadei, hanul „Calul Bălan”. În secolul al XIX-lea edificiul numit pe atunci Reduta (din fr. redoute = sală de dans) a găzduit în sala mare balurile cele mai sofisticate ale elitei orăşeneşti. Aici au concertat compozitori și muzicieni celebri precum Franz Liszt, Johannes Brahms, George Enescu şi Béla Bartók. Aceeaşi sală încăpătoare a găzduit o mulţime de evenimente politice şi culturale însemnate ale vremii: diete ale Transilvaniei, constituirea Societății Muzeului Ardelean (1859), procesul memorandiştilor (1894), prima proiecţie cinematografică din oraş (1897). Timp de 25 de ani, începând cu anul 1925, în incinta clădirii a funcționat cazinoul ofiţerilor. Muzeul Etnografic al Transilvaniei s-a mutat în acest edificiu în anul 1958.
Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, înființat în 1929, poartă numele fondatorului și primului director al muzeului, prof. Romulus Vuia. Exponatele sunt reprezentate de construcții grupate pe tipuri zonale de gospodării și monumente de arhitectură populară, instalații populare, ateliere meșteșugărești, precum și fântâni, porți, troițe și textile de interior.
– Muzeul Etnografic al Transilvaniei este cel mai vechi și mai mare muzeu etnografic din Romania
– cele mai vechi exponate datează din 1678
– biserica din Cizer-Salaj, la care a lucrat românul Nicola Ursu (Horea), cu puțin timp inainte de răscoala din 1784, este una dintre cele mai frumoase biserici de lemn din Transilvania (în acest monument de arhitectură populară se oficiază cununii)
– găzduiește târguri anuale și manifestări culturale traditionale
45 personas locales recomiendan
Ethnographic Park Romulus Vuia
Aleea Muzeului EtnograficParcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, înființat în 1929, poartă numele fondatorului și primului director al muzeului, prof. Romulus Vuia. Exponatele sunt reprezentate de construcții grupate pe tipuri zonale de gospodării și monumente de arhitectură populară, instalații populare, ateliere meșteșugărești, precum și fântâni, porți, troițe și textile de interior.
– Muzeul Etnografic al Transilvaniei este cel mai vechi și mai mare muzeu etnografic din Romania
– cele mai vechi exponate datează din 1678
– biserica din Cizer-Salaj, la care a lucrat românul Nicola Ursu (Horea), cu puțin timp inainte de răscoala din 1784, este una dintre cele mai frumoase biserici de lemn din Transilvania (în acest monument de arhitectură populară se oficiază cununii)
– găzduiește târguri anuale și manifestări culturale traditionale
Obiective turistice din imprejurimi
Salina este, cu certitudine, cea mai celebra destinație a turistilor care vizitează localitatea Turda. Această mina datează din secolul al XVII-lea. Exploatarea sării la Turda a fost un element determinant pentru evoluția prosperă a orașului din perioada pre romană pâna în prezent. Principalele puncte de interes sunt: Galeria Franz Josef, Mina Iosif – sala ecourilor, Sala Crivacului, Mina Rudolf, Mina Terezia și baza de agrement și tratament.
Salina Balneară
Salina Turda are un microclimat şi factori sanogeni care oferă condiţii optime de aplicare in terapiile recuperatorii ale diferitelor afecţiuni interne cât şi in profilaxie şi sanogeneză.
Condiţiile specifice benefice sunt urmatoarele:
– temperatura constantă a aerului, relativ scazută oscilând intre 11-12 gr C in toate punctele si etapele de determinare, permite procesul de adaptare şi aclimatizare a organismului;
– umiditatea relativă de asemenea cu variaţii minime cu valori cuprinse intre 78-82% la intrarea în salină şi valori medii intre 73-80% in diferite săli (sala Rudolf, sala Ghizela, etc) cu efecte benefice asupra căilor respiratorii permiţând aparatului mucociliar să lucreze optim in atmosferă saturată şi la temperatura corpului;
– mişcarea aerului este practic neglijabilă, la intrarea in salină 0.64-0.70 m/sec, în sala Rudolf 0.02 m/sec;
– prezenţa aerosolilor de sare sub formă de particule solide;
– aeroionizarea cu ioni mici in cantităţi variabile cu predominanţa ionilor pozitivi; în sala Rudolf (n+=438, n-=307); aeroionizarea din interiorul salinei este la nivelul aerului exterior oferind efecte curative;
– concentraţia alergenilor este practic zero la care se adaugă lipsa aeropoluanţilor şi germenilor patogeni; determinările microbiologice nu au evidenţiat prezenţa de germeni patogenici a levurilor şi a fungilor respectându-se astfel condiţia de aer curat (numărul total de germeni dintr-un metru cub fiind sub 2000 in toate determinarile efectuate);
– radioactivitatea minimă, rezultatele determinarilor fiind sub activitatea minimă detectabilă de 0.1 pCOl aer a radonului 222.
Activități de agrement
Vizita în Salina Turda oferă, pe lângă traseul pregătit prin Muzeul de Sare, un punct de atracție turistică: un mini-parc de distracții în Mina Rudolf si Mina Terezia.
Cu mic, cu mare, putem beneficia de o serie de activități interactive, unele unice în lume:
O călătorie pe roata panoramică – singura roată panoramică din lume care funcționează în subteran. Înaltă de 20 m, oferă o întreagă perspectivă asupra bogăției din subteran; Minigolf – 6 piste diferite, cu crose pentru copii și adulți; Bowling – două piste de mini-bowling; Teren de sport – unde poți juca handbal, lap-tenis și badminton; Biliard – 3 mese; Tenis de masă – 6 mese, dotate cu accesorii; Loc de joacă pentru copii, cu tobogane si minipanouri de baschet; Plimbare cu barca pe lacul din mina Terezia – o plimbare relaxantă, într-un cadru unic, în subteran.
86 personas locales recomiendan
Salina Turda
7 Aleea DurgăuluiSalina este, cu certitudine, cea mai celebra destinație a turistilor care vizitează localitatea Turda. Această mina datează din secolul al XVII-lea. Exploatarea sării la Turda a fost un element determinant pentru evoluția prosperă a orașului din perioada pre romană pâna în prezent. Principalele puncte de interes sunt: Galeria Franz Josef, Mina Iosif – sala ecourilor, Sala Crivacului, Mina Rudolf, Mina Terezia și baza de agrement și tratament.
Salina Balneară
Salina Turda are un microclimat şi factori sanogeni care oferă condiţii optime de aplicare in terapiile recuperatorii ale diferitelor afecţiuni interne cât şi in profilaxie şi sanogeneză.
Condiţiile specifice benefice sunt urmatoarele:
– temperatura constantă a aerului, relativ scazută oscilând intre 11-12 gr C in toate punctele si etapele de determinare, permite procesul de adaptare şi aclimatizare a organismului;
– umiditatea relativă de asemenea cu variaţii minime cu valori cuprinse intre 78-82% la intrarea în salină şi valori medii intre 73-80% in diferite săli (sala Rudolf, sala Ghizela, etc) cu efecte benefice asupra căilor respiratorii permiţând aparatului mucociliar să lucreze optim in atmosferă saturată şi la temperatura corpului;
– mişcarea aerului este practic neglijabilă, la intrarea in salină 0.64-0.70 m/sec, în sala Rudolf 0.02 m/sec;
– prezenţa aerosolilor de sare sub formă de particule solide;
– aeroionizarea cu ioni mici in cantităţi variabile cu predominanţa ionilor pozitivi; în sala Rudolf (n+=438, n-=307); aeroionizarea din interiorul salinei este la nivelul aerului exterior oferind efecte curative;
– concentraţia alergenilor este practic zero la care se adaugă lipsa aeropoluanţilor şi germenilor patogeni; determinările microbiologice nu au evidenţiat prezenţa de germeni patogenici a levurilor şi a fungilor respectându-se astfel condiţia de aer curat (numărul total de germeni dintr-un metru cub fiind sub 2000 in toate determinarile efectuate);
– radioactivitatea minimă, rezultatele determinarilor fiind sub activitatea minimă detectabilă de 0.1 pCOl aer a radonului 222.
Activități de agrement
Vizita în Salina Turda oferă, pe lângă traseul pregătit prin Muzeul de Sare, un punct de atracție turistică: un mini-parc de distracții în Mina Rudolf si Mina Terezia.
Cu mic, cu mare, putem beneficia de o serie de activități interactive, unele unice în lume:
O călătorie pe roata panoramică – singura roată panoramică din lume care funcționează în subteran. Înaltă de 20 m, oferă o întreagă perspectivă asupra bogăției din subteran; Minigolf – 6 piste diferite, cu crose pentru copii și adulți; Bowling – două piste de mini-bowling; Teren de sport – unde poți juca handbal, lap-tenis și badminton; Biliard – 3 mese; Tenis de masă – 6 mese, dotate cu accesorii; Loc de joacă pentru copii, cu tobogane si minipanouri de baschet; Plimbare cu barca pe lacul din mina Terezia – o plimbare relaxantă, într-un cadru unic, în subteran.
Cheile Turzii sunt o rezervație naturală protejată, aflată la o distanta de 6 km vest de Turda și la 30 de km de Cluj-Napoca. Aceasta a fost declarata rezervație încă din anul 1938. Cheile se desfășoară de-a lungul văii Hașdate și au o lungime de 2.900 m și o înalțime a pereților de până la 300 m.
Peisajajul carstic de o rară salbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Adapostește aproximativ 1.000 de specii floristice, specii vegetale printre care si plante rare calcofile, unele endemice, cum sunt: usturoiul salbatic ( denumit popular Ceapa Ciorii din Cheie), Jugastul, Scorusul, Piciorul Cocosului, Garofita alba, odoleanul, omagul, stanjenelul violaceu, vulturica, etc. Rezervatia naturala Cheile Turzii prezinta o larga varietate a formelor de relief carstic, intre cele mai cunoscute pesteri, atat in bibliografia de specialitate, cat si in randul turistilor se numara: Cetateaua Mare, Cetateaua Mica, Pestera Feciorilor, Pestera Hornarilor, Pestera Morarilor, Pestera Calastur, Pestera lui Anton.
Cheile Turzii adapostesc peste 350 de trasee de alpinism si escalada, de la trasee de initiere pana la trasee de dificultate mare, zona Pestera Ungureasca este unul dintre cele mai dificile trasee (din tara) de zona surplombata. In Cheile Turzii au loc anual o serie de competitii si memoriale precum Memorialul Andrei Moldovan (aprilie), Cupa ATA (mai), Memorial Misi Szalma (septembrie), Memorial Hans Gora (sfarsitul lui noiembrie).
La intrare in chei este amenajată o instalație de tiroliană cu lungime de 600m, la o diferenta de nivel de 100m și care prinde o viteza: între 80-100km/h.
Tot în chei se poate practica și parapantimul.
51 personas locales recomiendan
Cheile Turzii
Cheile TurziiCheile Turzii sunt o rezervație naturală protejată, aflată la o distanta de 6 km vest de Turda și la 30 de km de Cluj-Napoca. Aceasta a fost declarata rezervație încă din anul 1938. Cheile se desfășoară de-a lungul văii Hașdate și au o lungime de 2.900 m și o înalțime a pereților de până la 300 m.
Peisajajul carstic de o rară salbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Adapostește aproximativ 1.000 de specii floristice, specii vegetale printre care si plante rare calcofile, unele endemice, cum sunt: usturoiul salbatic ( denumit popular Ceapa Ciorii din Cheie), Jugastul, Scorusul, Piciorul Cocosului, Garofita alba, odoleanul, omagul, stanjenelul violaceu, vulturica, etc. Rezervatia naturala Cheile Turzii prezinta o larga varietate a formelor de relief carstic, intre cele mai cunoscute pesteri, atat in bibliografia de specialitate, cat si in randul turistilor se numara: Cetateaua Mare, Cetateaua Mica, Pestera Feciorilor, Pestera Hornarilor, Pestera Morarilor, Pestera Calastur, Pestera lui Anton.
Cheile Turzii adapostesc peste 350 de trasee de alpinism si escalada, de la trasee de initiere pana la trasee de dificultate mare, zona Pestera Ungureasca este unul dintre cele mai dificile trasee (din tara) de zona surplombata. In Cheile Turzii au loc anual o serie de competitii si memoriale precum Memorialul Andrei Moldovan (aprilie), Cupa ATA (mai), Memorial Misi Szalma (septembrie), Memorial Hans Gora (sfarsitul lui noiembrie).
La intrare in chei este amenajată o instalație de tiroliană cu lungime de 600m, la o diferenta de nivel de 100m și care prinde o viteza: între 80-100km/h.
Tot în chei se poate practica și parapantimul.
Localurile mele preferate (restaurante si baruri )
Mancare austrica traditionala . Costitele , carnati sunt printre preferati mei .
10 personas locales recomiendan
Bistro Viena
3 Strada Matei CorvinMancare austrica traditionala . Costitele , carnati sunt printre preferati mei .
Marty este o retea de restaurante locale cu specific american. Meniul in principiu este acelasi la toate restaurantele. Din punct de vedere al decorului preferatul meu este cel din Piata Muzeului.
Din punct de vedere al preparatelor, cu toate ca au un meniu diversificat nu cred ca am mancat vreodata ceva sa nu fie pe placul meu .
11 personas locales recomiendan
Marty Muzeului
2 Piața MuzeuluiMarty este o retea de restaurante locale cu specific american. Meniul in principiu este acelasi la toate restaurantele. Din punct de vedere al decorului preferatul meu este cel din Piata Muzeului.
Din punct de vedere al preparatelor, cu toate ca au un meniu diversificat nu cred ca am mancat vreodata ceva sa nu fie pe placul meu .
Un local superb pe malul lacului din Parcul Central. Este ideal si pentru o cina in oras si in weekend-uri organizeaza cele mai frumoase petreceri .
Detalii cu privire la evenimentele din weekend pot fi gasite pe pagina de fb : Chios Social Lounge
14 personas locales recomiendan
CHIOS Social Lounge
Un local superb pe malul lacului din Parcul Central. Este ideal si pentru o cina in oras si in weekend-uri organizeaza cele mai frumoase petreceri .
Detalii cu privire la evenimentele din weekend pot fi gasite pe pagina de fb : Chios Social Lounge
Un restaurant superb, cu specific de bererie, pe acoperisul primul centru comercial al Clujului . De pe terasa restaurantului ai o panorama superba a zonei Centrale din Cluj Napoca .
Aici se poate gusta berea artizanala propie a restaurantului .
35 personas locales recomiendan
Restaurant Klausenburger
22 Strada Regele FerdinandUn restaurant superb, cu specific de bererie, pe acoperisul primul centru comercial al Clujului . De pe terasa restaurantului ai o panorama superba a zonei Centrale din Cluj Napoca .
Aici se poate gusta berea artizanala propie a restaurantului .
Fabrica de bere Ursus este o berarie amplasata pe locatia fostei fabricii de bere din Cluj Napoca . Berea care se serveste este produsa proaspat.
18 personas locales recomiendan
Ursus Brewery
2 Calea MănășturFabrica de bere Ursus este o berarie amplasata pe locatia fostei fabricii de bere din Cluj Napoca . Berea care se serveste este produsa proaspat.
In caz ca ai pofta de sushi este unul dintre cele mai bune restaurante cu specific japonez din Cluj Napoca.
14 personas locales recomiendan
Tokyo Japanese Restaurant
5 Strada Gheorghe MarinescuIn caz ca ai pofta de sushi este unul dintre cele mai bune restaurante cu specific japonez din Cluj Napoca.
O gradina de vara amenjata pe dealul cetatuia in apropierea parcului Cetatuia de catre organizatori festivalului de muzica Electric Castle de la Bontida .
8 personas locales recomiendan
EC Garden
1D Str. CălărașilorO gradina de vara amenjata pe dealul cetatuia in apropierea parcului Cetatuia de catre organizatori festivalului de muzica Electric Castle de la Bontida .
Consejos para la ciudad
Cómo moverse
Bolt si Uber cel mai rapid, Tramvai cand nu ne grabim
Atunci cand nu folosesc masina personala folosesc Bolt si Uber in Cluj Napoca . De la apartamentul nostru pana in zona centrala costul nu este foarte mare*
Atunci cand nu ma grabesc folsesc tramvaiului ( linia 102 ) pentru a ajunge in zona centrala . Statia de tramvai este foarte aproape de apartament .
* costurile la aplicatiile de car sharing pot sa fluctueze in cazul in care cererea este mai crescuta. In acest caz recomand serviciul de taxi obisnuit.